La despartire...

Nu-i cere cadourile inapoi. E atat de meschin. Mai poti rememora fericirea mandra pe care ai incercat-o cand i le-ai oferit? Daca faci asta, n-o sa ramai cu nimic. Nici macar cu amintirile. Acum, poate ca iti vine sa-l omori. Si sa te omori si pe tine. Milioane de feluri in care ai putea sa-l ranesti. Niciunul dintre ele n-o sa-ti astampere setea. Sa ranesti barbatul care ti-a ciopartit sufletul e ca si cum ai bea zeama de varza in desert. Dupa prima inghititura nu-ti va mai fi de ajuns un butoi intreg.

Demnitatea in suferinta pare a fi singura cale. E spirt pe rana deschisa. Ustura si curatza.Nu incredinta prietenilor tai povestea voastra. Ei te iubesc neconditonat si-ti vor face dreptate aruncandu-i vorbe de ocara. N-au fost in patul vostru cand el-iti furnica spinarea cu o singura atingere. N-au fost nici cand iti lingea ranile provocate de razboaie sau batalii cotidiene. N-au fost in casa sufletelor voastre. S-au invartit in jurul ferestrelor aburinde in spatele carora voi doi erati unul, sarbatorind un Craciun cald. Si atunci? Ce rost au ei?

Esti singura in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi trebuie sa tragi aer in piept si sa te scufunzi pana se sfarseste. Mai degraba iubeste-l pana cand iubirea ti se face apa si se scurge prin toti porii. Iubeste-l in absenta. Va fi ca si cum te-ai arunca de nebuna intr-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul iti va rupe oasele, pielea ti-o vei zdreli, iti vei sfasia hainele pana cand te vei fi prelins in praful de la baza lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi. Soarele diminetii nu-ti va da timp si vei uita. Cu fiecare zi care va trece vei mai fi uitat putin cate putin...Vindeca-te singura. E tot ce poti face pentru tine.

In definitiv, cu cat vei ridica un zid mai inalt in jurul tau cu atat va fi mai bun cel care-l va sari. In cazul de fata, un alt barbat. Deschide-te oricui, fara oprelisti .

Apoi, dupa un timp, va veni un EL, destul de nebun si vanjos, la fel de singur si abatut ca tine si se va catara pe zid. Pana sus de tot. Si te va gasi acolo in curte, nefacand nimic, si se va uita la tine cum tai frunza la caini si nu mai speri sa fii gasit. Si ziua aia, va fi ziua unui nou inceput:

Pentru ca, de atata tacere vei fi uitat sa vorbesti, de atata liniste vei fi uitat ca poti sa auzi, de atata plictiseala vei fi uitat sa razi si de atata singuratate vei fi uitat ca esti singur si ca asta poate sa se termine. Cocotat pe zid, baiatul iti va zambi si se va da jos la tine si-o sa te invete din nou tot ce ai uitat. Un singur lucru n-o sa te invete: ca peste ceva timp, vei suferi din nou si-o vei lua de la capat, dar al naibii sa fiu daca nu asta ne e scris pe pamanturile astea pe care le semanam ca sa le culegem, o data pe an.

Al naibii sa fiu, daca ai nevoie de cineva ca sa suferi si mai apoi sa te vindeci...

Asta vreau?

...am nevoie disperata de un erou modern, fie si pe o foaie de hartie. Un erou la care ei sa nu ajunga si care sa-si ridice sufletul din multime si sa pluteasca deasupra capetelor noastre ca un fulg care nu se topeste nici in soarele cel mai arzator. Am nevoie de un erou in care sa cred orbeste, sa fie gata sa moara pentru mine sa mi se impaienjeneasca ochii si sa jur ca voi muri si eu pentru el si ca n-o sa-l abandonez si impreuna cu mii de oameni care mai au nevoie sa-si salveze visele sa-l aparam si sa stam de veghe cand se odihneste, dormind un somn iepuresc de frica mortii venite de la hotii de vise.Hotii de vise sunt puternici acum si si-au furat pana si propriile vise, daca le-au avut vreodata.Eroul meu are nevoie de mine, stiu, la fel cum disperata nevoie am eu de el. Am nevoie de povestea asta, cu rasturnari de situatie, tradari, o iubire ca un combustibil de avion care arde si-l impinge sa faca toate faptele mari, imense...O singura intrebare uitam sa ridicam, preocupati de aceasta goana nebuna:
Daca fericirea este cea care ne cauta pe noi si nu ne gaseste pentru ca ne jucam prea mult de-a baba oarba? Daca fericirea cauta in noi tot ce cautam si noi in ea? Daca fericirea reclama fericire?

cum ratam iubirea....

Oamenii fac greseli mari de dragul iubirii. E un fapt stiut.
Ajung sa se substituie celui de langa ei in forma doar. Ratand fondul.
Aud adesea ca iubirea inseamna sa-l sprijini pe cel de langa tine in momentele grele. Sa simti nevoia sa o faci. Asta nu presupune, insa, ca il intelegi, ca ajungi sa-i studiezi resorturile si sa stii care sunt nevoile lui REALE.


Intelegerea nevoilor reale ale celui iubit, asta este pariul unei relatii. Sa mergi adanc in sufletul celui langa care traiesti si sa nu transformi o relatie intr-o mecanica a sabloanelor. "Hai sa-l sun sa vad ce face", "Cum a fost la birou iubitule", "Esti bine?", "Hai sa ne relaxam in weekend, vrei?", "Hai langa mine si uita de toate problemele pentru cateva ore"; toate propozitiile astea impartite intr-un orar prestabilit nu fac decat sa reduca la o tema generala nevoia unuia pentru celalalt.

Peste asta vine frica oamenilor de a-si spune in fata unul altuia ce-si doresc cu adevarat. Mai ales in plan spiritual. Din iubire oamenii isi menajeaza partenerii. Anumite lucruri nu se spun pentru ca ar fi prea dur sau prea pretentios pentru celalalt. Si uite asa, ajungi sa-ti privesti partenerul si sa-ti pui intrebari (pentru ca nu i le pui lui) vis-a-vis de posibilele lui capacitati de a-ti oferi ceva ce nu-i vei cere niciodata. De frica.

Pentru ca iubirea e perfida pe cat e de curata. Ea se naste si infloreste cu cele mai inaltatoare sentimente, dar moare otravita de cele mai ascunse indoieli.
Puterea de a afla totul despre cel din fata ta fara a-i tulbura apele sufletului, da, asta e marea provocare a iubirii.

De cate ori nu ne-am pus intrebarea asta: - Cum sa te fac sa afli ce imi trebuie de la tine, spiritual vorbind, fara sa te fac sa suferi, fara sa te lovesc?

Si de cate ori am rostit-o partenerului nostru?

Iubirea incepe cu intrebari simple pe care le rostim si sfarseste cu intrebari la fel de simple pe care nu le punem niciodata.

La Multi Ani,Mami Pufff:X

Pentru mama care mă iubeste cu o dragoste ce nu poate fi măsurată în cuvinte…


Eşti sculptorul, ce prin vorbe mi-ai modelat gândirea, cu inima mi-ai modelat trăirile, prin vise mi-ai modelat dorinţele...
Eşti soarele, care strălucind pe cerul sufletului meu, mereu mi-ai luminat privirea, mi-ai încălzit inima, mi-ai înmugurit fericirea şi mi-ai crescut dăruirea…
Eşti îngerul, care întotdeauna, mi-ai călăuzit paşii, mi-ai alungat temerile, gândurile negre, durerea sau deznădejdea care tot au încearcat să se furişeze în viaţa mea…


Datorită ţie, lumea mea are delicateţea sărutărilor tale calde, al zâmbetelor tale fine ce inima mi-au îmbraţişat-o, al grijei tale permanente ce viaţa mi-a înmiresmat-o cu sănătate…
Această zi înseamnă mai mult decât o zi frumoasă… înseamnă minunăţia care mi-a fost dată de Dumnezeu - de a te avea ca mamă, de a te iubi fără margini, de a-ţi da gratitudinea mea eternă..


“Mulţumesc că ai crezut în mine atunci cînd găseam dificil să cred în mine însumi…
Mulţumesc că ai spus ce am avut nevoie să aud uneori, în loc de ceea ce doream să aud…
Mulţumesc pentru că ţi-ai deschis sufletul în fata mea… că ţi-ai încredinţat mie gândurile tale şi dezamăgirile şi visurile…
Mulţumesc pentru zilele în care ai fost gândul meu zâmbitor într-un cer plin de nori… ”


Mulţumesc că cea mai splendidă minune pe care a creat-o Dumnezeu, mi-a dăruit-o mie!
Mamă, eşti bogaţia mea sufletească şi eşti mai mult decât ar încăpea vreodată în cuvinte. Te ador!
LA MULTI ANI,MAMICO!

Calea barbatului superior...

''O femeie fericita este o femeie relaxata in corpul si inima ei: puternica, imprevizibila, profunda, posibil salbatica si distrugatoare, sau calma si senina, dar intotdeauna plina de viata, abandonata in voia uriasei forte a inimii ei oceanice si miscata de aceasta.Cand ii ceri sa analizeze emotiile din inima ei, e ca si cum ai construi ziduri in jurul unei parti din ocean si ai transforma-o in piscina. E mai sigur si mai previzibil, dar mult mai putin viu si insufletitor. Majoritatea barbatilor si-au transformat iubitele in „piscine”, tratandu-le mereu ca pe niste barbati, vorbind cu ele despre sentimentele lor ca si cum ar putea fi analizate astfel incat sa poata fi „rezolvate”.
Prioritatea feminina este iubirea, nu scopul si directia. Femeile nu se elibereaza analizandu-se. Se elibereaza abandonandu-se in iubire. Nu iubirea ta. Iubirea lor. Se elibereaza abandonandu-se in imensul circuit al iubirii care e innascut in inima lor si permite ca vietile lor sa fie puse in miscare de aceasta forta din inima lor."

Partea a II-a...vesnica....

...mama imi spunea,zilele astea ca viata este ca o cutie de bomboane...niciodata nu stii ce gasesti inautru...si asa am ajuns sa aleg ce cutie de bomboane vreau sa fie viata mea...:D sa fie rotunda ca pupila...solida...ca bratele de care vreau sa fiu imbratisata intreaga viata...si zgomotoasa ca zambetele unor copii ce iti umple sufletul cu bucurie...Iubitule,tu cuceresti parti ale sufletului meu a caror existenta nici macar nu o cunosteam,deschizi porti,declansezi mereu noi sentimente,iar pe cele vechi le faci sa aibe stralucire,gandul la tine,privirile tale,vocea ta,totul,dar absolut totul,ma cucereste sigur,ireversibil.Merg mereu spre tine.Este singurul meu drum,drumul spre tine si cu tine.eram fara culoare pentru ca nu meditam,nu eram atenta,.alerta,constienta...si ma pierdeam in detalii ce ma trimiteau in ''obisnuit''....totul aduc in clipa prezenta....nu las trecutul sa se amestece,nu las viitorul sa intervina!
Am visat ca iubeam....cand m-am trezit,obrazul meu era lipit pe pieptul tau,pe inima ta!si atunci mi-am dat seama ca bataile ei m-au facut sa ma trezesc.as fi vrut sa plec,constiinta imi spunea ca daca voi mai ramane o clipa imi va fi din ce in ce mai greu sa ma dezplipesc de ceea ce numesc eu Perfectiune!totusi as fi vrut sa te trezesc si sa iti soptesc ca dragostea si visele apartin vesniciei,ca si lumina care apartine soarelui.te indragostesti fara sa stii de ce,te superi fara sa stii de ce...Dragostea nu iti este data ca un cadou...iluzia este ca o intalnestim,cand de fapt ea se invata!de multe ori prefer sa spun:''invata-ma sa iubesc''!iar tu o faci cel mai bine!iar eu invat cel mai bine langa tine!pentru noi...in dragoste nu te odihnesti pentru ca ea se transforma din zi in zi...iar daca dragostea s-ar manifesta in functie de niste tipare ne-am plictisi...si ne-am opri pentru ca atunci viata nu va mai avea nimic sa ''ne spuna''...in fond,niciodata nu te-am tradat,te-am blestemat uneori ca sa iti pot suporta lipsa,te-am refuzat ca sa te schimbi,uneori te chemam si nu veneai,urlam,dar nu erai aici sa imi zambesti,am fost trista dar nu m-ai mangaiat!sa visezi e gratis..dar doare!acum traiesc minunat!vreau sa cred ca pot oferi traiti minunate!mi-am dat seama ca fericirea e doar o clipa!nu am putea rezista mai multor clipe de fericire!clipa e farama de clipire...pare atat de putin dar totusi ne da atata libertate si putere!dragostea inseamna libertate!Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.Iti multumesc ca existi!

Ieri am demisionat din postul de Adult...si tot ieri ceva mai tarziu am reprimit statutul de CUPIL!''Cupilul''Lui! te ador pentru felul in care ma faci tu sa ma simt si pentru ca zambesc din nou asa cum stiam atat de bine sa o fac!>:D<